Slow Food în Șura Albă

13 August 2025

Slow Food în Șura Albă

INTERVIU: Manuela Zipiși FOTO: 602.ro / Dan și Alexandra Bumbaș

Din 2017 încoace puține vizite în pitorescul Viscri se întâmplă fără o oprire la restaurantul Șura Albă, unde produsele locale s-au prins în hora tihnei cunoscute în toată lumea sub denumirea de slow flood. Sensul locului este dat aici de Mara (și echipa de oameni din sat) care, împreună cu Alexu, începea în 2016 un proiect de salvare și restaurare transformat în casa de oaspeți Viscri 32. Restaurantul, care și-a găsit loc într-o șură săsească, este prilejul perfect pentru a descoperi un meniu inspirat nu numai din ingredientele aduse săptămânal de pe o rază de 75 de kilometri din jurul satului, ci și din rețete vechi. Bucatele transmit, așa cum și-au dorit Mara și Alexu, o poveste care include multiculturalitatea Transilvaniei și viața satului – totul fiind adus blând în contemporaneitate.

Care este, pe scurt, povestea Șurii Albe de la Viscri?

Șura Albă a fost o șură săsească, prăbușită și reconstruită în anii 1990 de un francez și restaurată, în urmă cu 10 ani, de Mara și Alexu – un cuplu care a lăsat Bucureștiul pentru tihna Viscriului. La sugestia comunității, în 2017, au transformat acest spațiu plin de istorie într-un restaurant slow food, care celebrează patrimoniul gastronomic al Transilvaniei. Grajdul de bivoli, cu ziduri din piatră rostuită, a devenit bucătărie, iar spațiul de depozitare al fânului – zona de dining. Aici nu doar gătești, ci redai viață unor rețete vechi și unor ingrediente adunate săptămânal de pe o rază de 75 de kilometri în jurul restaurantului, gătite de Mara, alături de o echipă formată doar din oameni din sat.

Ce înseamnă slow food la Șura Albă?

Viscri 32 și Slow Food Viscri se aliniază la mișcarea internațională fondată în Italia de Carlo Petrini, care promovează valorile good, clean, fair food – mâncare bună, curată și echitabilă. La Șura Albă, slow food se reflectă în răbdarea și grija cu care gătim rețete vechi, autentice sau reinterpretate, în respectul pentru ingredientul de sezon și pentru mâna care l-a cules, în responsabilitatea de a găti fără risipă și de a susține economia locală. Meniul nostru este scurt și se schimbă des, tocmai pentru că urmează ritmul naturii. Aici, mâncarea nu este doar hrană, ci o poveste spusă prin gust – o poveste despre istoria și multiculturalitatea Transilvaniei, despre viața comunității din Viscri, spusă cu suflet, zi de zi, dintr-o veche șură săsească.

Ce ingrediente folosiți și de unde mai vine inspirația, în afară de rețete locale ori anotimpuri?

Aproximativ 85% din ingrediente sunt colectate săptămânal de pe o rază de 75 km, de la familii de producători și ferme mici: brânzeturi din Munții Ciucaș, carne de la măcelarul Anghel din Săcele, legume de la Maria Zorilă și familia Ludu, siropuri, dulcețuri, rubarbăr și fructe congelate de la Fundația Adept din Saschiz. Dar inspirația nu vine doar din piață – ci și din memorie: din copilăria Marei, din conversațiile cu bătrânii satului, din poveștile spuse pe uliță. Așa cum spune chiar ea într-un interviu, e vorba „de dorința de a păstra vie identitatea locului, fără a o îngheța în trecut”.

Unul dintre cele mai populare preparate din meniul vostru este:

Cartofii răzăliți cu cârnaț copt și dulceață de ardei iute. Un preparat zero-waste simplu, dar cu o profunzime care vine din tradiție și din grija pentru fiecare ingredient. Cartofii ușor fierți sunt răzuiți, amestecați cu telemea veche de oaie, burduf de munte și smântână grasă, apoi odihniți lent în cuptor, până când capătă o crustă discretă și un miez catifelat. Deasupra, un cârnat de casă, copt încet, de la măcelăria Anghel din Săcele, cu carne provenită de la porci crescuți local. Iar ca notă finală – un contrast dulce-picant: pudră de sfeclă, chipsuri de morcov și dulceață de ardei iute din Saschiz.

Un prânz #degustbun: ce anume nu ar trebui să lipsească din ecuație?

Un prânz #degustbun autentic ar include:

Un platou de degustare cu telemea coaptă și ardei și roșii, un caș dospit cu dulceață de soc și nuci, și poate puțină pastă de jumări întinsă pe pâine prăjită.

O zamă săsească cu tarhon murat și smântână grasă, un clasic reconfortant.

Fel principal: papricaș de vițel cu găluște de făină sau varză în vin cu nucă și piftele de cartofi pentru vegetarieni.

Un pahar de vin roșu Viscri 32 x Prince Matei sau o socată tonică.

Și un desert precum „Dor de nucă”, o prăjitură densă, cu nucă, ciocolată belgiană și fructe de pădure din Saschiz.

Și da, neapărat, conversații lungi la umbra merilor bătrâni de pe terasă.

Dacă ar fi să alegeți un ingredient specific Țării Ovăzului, o esență a acestei regiuni, care ar fi aceea?

Dacă ar fi să aleg un ingredient specific locului, aș alege două: tarhonul murat și rubarbărul. Tarhonul murat e poate cel mai discret, dar cel mai emblematic ingredient din bucătăria noastră. Îl folosim în zame, supe și marinade, iar gustul lui fin, ușor acrișor și parfumat, vorbește despre finețea ardelenească – aceea care nu epatează, dar rămâne cu tine.

Rubarbărul, pe de altă parte, aduce prospețime, culoare și aciditate, și îl regăsim primăvara în tarta de bezea, glögi, siropuri și uneori chiar în preparate sărate. Este o legumă-fruct-simbol, care ne leagă de grădinile săsești și de începutul sezonului la Viscri.

Ce ați recomanda să vadă cuiva care ajunge pentru prima oară la Viscri și în împrejurimi?

Biserica fortificată și turnul cu vedere panoramică și Muzeul de la Casa Regelui.

Ar mai fi apoi Viscri Ceramics – atelierul de ceramică contemporană inspirată de fațadele caselor din sat, plimbarea pe jos, cu căruța sau călare pe dealurile din spatele satului, unde se simte cel mai bine ce înseamnă slow living, ori traseele de mountain bike care leagă Viscri de Meșendorf, Saschiz, până la Sighișoara.

Se mai poate descoperi fierăria sătească, unde se lucrează ca acum 100 de ani, și se poate face un tur în satele vecine din Haferland, cum ar fi Criț sau Meșendorf, pentru context cultural. Și, nu în ultimul rând, un prânz lent la Viscri 32, urmat de o băutură locală pe terasa din livadă.