O casă între monumental și fragil, în deșertul american

ARHITECTURĂ: Locus Studio TEXT: Anca Rotar FOTO: Anson Fogel

Situat în deșertul din sudul statului Utah, la intrarea într-o zonă naturală protejată, cu relief spectaculos (Monumentul Național Grand Staircase-Escalante), proiectul explorează relația monumental-fragil din perspective diferite. Contrastul dintre monumentalitatea naturii și aparenta fragilitate a inserției arhitecturale este primul lucru care vine în minte, dar, privind mai atent, ne dăm seama că este vorba, de fapt, de o dualitate prezentă la nivelul fiecăreia dintre acestea: peisajul grandios este vulnerabil în fața activității umane și a schimbărilor climatice, iar noua construcție, negociind cu abilitate particularitățile terenului și limitele dintre adăpost și expunere, își afirmă propria identitate cu o putere tăcută, devenind o parte din peisaj și un „instrument” pentru observarea acestuia.

 

Construită la o altitudine de aprox. 1 900 m, locuința cu două dormitoare a fost gândită pentru a fi atât un refugiu pentru beneficiari, cât și – în cuvintele arhitectului Anson Fogel – o „lentilă” focusată pe peisaj, capturând lumina naturală, liniștea imensității deșertului și ritmurile subtile ale reliefului. Protejată de vegetația endemică – cu arbuști de ienupăr și pini Pinyon – structura este, în același timp, bine ancorată în sol și ușor elevată deasupra acestuia, într-un gest de respect față de contextul natural.

Volumetria aparte – cu acoperiș în pantă, deck din beton și o întrepătrundere de forme sculpturale – constituie un răspuns la particularitățile terenului și urmărește să dizolve barierele dintre interior și exterior. Amprenta redusă a locuinței minimizează impactul asupra contextului și permite amenajarea de funcțiuni exterioare, inclusiv o curte protejată cu jacuzzi, un iaz natural folosit pentru scăldat și un volum ce găzduiește un spațiu de atelier, abil integrat în peisaj.  

Gama de materiale puse în operă este una simplă – beton, oțel, lemn de stejar, toate tratate minimal pentru a-și păstra expresivitatea. Ușile interioare, ferestrele fără ancadrament și mobilierul de depozitare încastrat se remarcă prin înălțimea lor, care contribuie la crearea unei atmosfere riguroase și calme. Un contrast binevenit este oferit de prezența camerei de aburi, placată cu lemn de mahon, un spațiu cald și protejat într-un plan fluid.  

Pentru construcția casei, arhitectul a apelat la o mică echipă de meșteri, colaboratori de încredere, ceea ce a permis apariția unui sentiment de implicare personală, din partea acestora, în evoluția lucrărilor. Aspectele legate de eficiență au fost gândite în așa fel încât să se armonizeze cu atmosfera generală și emoția proiectului. Un perete izolat cu o lungime de aprox. 22 m mediază variațiile bruște de temperatură specifice zonei de deșert, iar strategiile de design pasiv asigură confortul în interior pe toată durata anului.

Sistemele de ventilație performante optimizează calitatea aerului și consumul de energie electrică. Rolul crucial al luminii naturale este susținut de suprafețele vitrate generoase, cu panouri individuale pe deplin operabile, care stabilesc o legătură permanentă, imersivă, cu condițiile schimbătoare ale mediului exterior.

PROIECT: The Periphery; AMPLASAMENT: Boulder, Utah, SUA; ARHITECTURĂ: Locus Studio, Anson Fogel; STRUCTURĂ: MJ Structural Engineers; INSTALAȚII: Mitsubishi Heat Pumps, Zehnder ERV; FINALIZAT: 2024