Low-tech – explorări contemporane în noul număr igloo 227
Structuri ușoare, resurse locale, tehnici vernaculare – toate par sisteme vetuste, de care profesia noastră nu ar mai părea interesată. Însă, în fața unei instabilități climatice fără precedent, a unei crize de resurse și a unei saturații tehnologice, arhitectura este din ce în ce mai des invitată să facă mai mult cu mai puțin. În acest context, designul low-tech nu mai este astăzi privit ca o regresie, ci ca o reorientare; el ne provoacă să regândim ceea ce valorizăm într-o clădire: nu sisteme de control sofisticate sau fațade impozante, ci adaptabilitate, meșteșug și o intimitate reînnoită cu contextul.
Dosarul noului număr igloo 227 ne invită la o privire amplă și sensibilă asupra felului în care designul low-tech poate fi integrat cu excelență. Departe de a fi doar o resursă a „Sudului global”, cercetarea noastră ne invită să asimilăm valori mai puțin aparente și să privim arhitectura ca o etică a grijii: pentru ecosisteme, pentru tradiții și meșteșug, pentru generațiile viitoare.
Iar într-o industrie încă sedusă de noutate și spectacol, această etică este tăcută, dar puternic revoluționară.
Alături de dosarul dedicat acestui subiect, numărul reunește pagini despre arhitectura din România și proiecte internaționale, patrimoniu, interior, design, spațiu public, evenimente din arta vizuală și interviuri. În rubrica de călătorie facem o oprire inedită în zona Harghita.
Deschidem cu o incursiune în imaginarul urban și literar, cu articolul dedicat cărții Orașul-tesseract. Ceilalți de Ion Manolescu. Continuăm cu o reflecție vizuală despre în Structuri arhitecturale cine(ma)tice: Sub cer, egal, apoi explorăm cadrul creativ al evenimentului A frame for design – Deco Days 2025. Ne oprim la Copenhaga, în mijlocul designului nordic, în Amprenta daneză: 3daysofdesign în Copenhaga, și încheiem cu două experiențe imersive Walk the House: Arhitecturi evocative ale memoriei și SoNoRo MUSIKLAND.
Ca capitolul arhitectură din România, numărul aduce trei intervenții care exprimă sensibilitatea față de locuire și peisaj. În Cortina 126. Scenografia tăcută a locuirii conștiente (design arhitectural Phenomena Laboratory), descoperim o compoziție ce cultivă liniștea și intimitatea. Casa R (proiect de Studio 1408) reinterpretează arhetipul domestic într-o cheie contemporană, iar în Natură și bucurie: casă în Argeș, proiect semnat de Vinklu, citim despre cum natura devine partener în procesul de proiectare.
Secțiunea de interior explorează intersecții între artă, spațialitate și minimalism. [It’s a wrap] ne arată cum minimalismul poate deveni formă de armonie, nu de absență într-un proiect semnat de Ioka Design & Outbox Studio. În proiectul restarantului Tuya Milano, eleganța nostalgică fuzionează cu un puls contemporan sub semnătura Mihai Popescu Studio, iar proiectul TAKEOVERS STUDIOS propune o fuziune spațială între laborator și scenografie (design interior de ATELIERO). Tot aici, experiența senzorială se întâlnește cu arta în TART Sweet Gallery, un desert bar ca o galerie de artă (un proiect semnat designer int. Laurențiu Stănescu).
Privirea spre patrimoniu se oprește asupra intervenției atente realizate la Turnului Măcelarilor din Sighișoara (proiect ABRUPTARHITECTURA), un exemplu pentru cum restaurarea poate pune în valoare memoria istorică.
În secțiunea spațiu public, ne întoarcem în Băile Herculane, unde revitalizarea malurilor Cernei semnată de Asociația Locus este povestită în Vederi din Băile Herculane: Via Sissi, o intervenție ce repune orașul pe harta regenerării.
În Atelier, pătrundem în lumea viitorilor arhitecți, unde cercetarea, teoria și practica arhitecturală coexistă într-un spațiu viu.
La granița dintre design și poveste personală, în Crina Bulprich: hainele ca poveste atemporală, haina devine purtătoare de memorie și formă de expresie identitară.
Unul dintre cele mai sensibile și provocatoare momente ale revistei se regăsește în rubrica În dialog, unde un arhitect și o actriță, Mihai Duțescu și Ilinca Manolache, discută despre roluri, dedublări și creativitate.
În Seen City, privim lucid și inedit Bucureștiul și descoperim, în Salba de gunoaie a Bucureștiului, cum lipsa infrastructurii și neglijența afectează spațiile colective.
În rubrica de arhitectură internațională explorăm crame. De mii de ani vinul aduce laolaltă oameni și povești, așa încât cramele au devenit destinații în sine, spații de celebrare a naturii, a savorilor, a arhitecturii, a culturii și istoriei locale, a bucuriei de a fi împreună. Cele trei proiecte recente pe care urmează să le descoperiți duc mai departe fire și semne moștenite în forme arhitecturale actuale, dar topite organic în liniile peisajului: o nouă cramă, memorabilă prin structura arcuită din lemn, semnată Foster + Partners pentru Bodegas Faustino, în Țara Bascilor; crama Lahofer, din Republica Cehă (de CHYBIK + KRISTOF), imaginată ca o scenă publică deschisă, deasupra podgoriei; și, desigur, o vedere și din Franța, unde biroul Carmen Maurice Architecture a restaurat și extins o veche cramă, păstrând austeritatea și misterul unui sit ce pare desprins de lume.
Iar în City plus, ne oprim în Italia, unde urbanismul devine instrument de regenerare.
Încheiem cu igloo înCerc, o secțiune dedicată descoperirii identităților locale. Tradiție și modernitate în Harghita este firul roșu al unei explorări care trece prin natură și gesturi responsabile (deStat: La Arboretum, cu drag pentru natură și responsabilitate), gusturi autentice (deGustat: Taste of Transylvania: o celebrare a gusturilor), distilării artizanale (deAflat: Jamy, pălincă și fructe inimoase) și patrimoniu viu (deVăzut: Trecut și viitor: Castelul Mikó, Muzeul Secuiesc al Ciucului).
