8 January 2026

Dosar #228. Un depozit locuit: ecologia reutilizării după fala atelier

ARHITECTURĂ: fala atelier TEXT: Anda Zota FOTO: Francisco Ascensão, Rory Gardiner

Există clădiri care refuză să dispară. Într-un cartier banal, o casă supradimensionată, cu o fațadă ternă și camere aglomerate, ascundea în spate un hangar cu șarpantă grea din lemn. Fala atelier a acceptat provocarea unui client curajos: să transforme acest ansamblu hibrid (birouri degradate și un depozit generos) într-o locuință.

Gestul arhitectural a presupus nu demolarea, ci repoziționarea. Astfel, intervenția se citește ca meditație despre cum reutilizarea poate deveni o nouă ecologie a construcției: în loc să consumi, reîntrebuințezi; în loc să suprapui, decupezi.

Întregul teren, lung și îngust, este acum ordonat printr-o serie de tăieturi. Un mic patio desparte corpul din față de hala din spate. Dacă prima volumetrie se fragmentează în apartamente mici, cu gesturi subtile, depozitul se transformă într-un living imens, întrerupt doar de un zid curbat. Curtea devine un plămân interior, o pauză necesară între două lumi arhitecturale.

text2_fala_082_©francisco_ascensao_004

Livingul rezultat ar putea, la nevoie, găzdui o duzină de mașini. Dar acum este loc de întâlniri, mese, conversații. În acest spațiu fără limite clare, domesticitatea este sugerată de doar două prezențe majore: o bucătărie precis desenată și un șemineu monumental. În rest, arhitectura refuză să ofere certitudini. Este o casă deschisă ambiguității, un cadru mai degrabă decât un scenariu impus.

Fala își descrie proiectele adesea ca pe niște personaje. Și aici, cele cinci fațade generate prin intervenție au fiecare un caracter propriu. Ele funcționează împreună ca un cor arhitectural: uși galbene, obloane verzi, panouri de sticlă tip brichetă, ferestre în perechi, puncte negre trasate pe beton. Se conturează astfel o ecologie de figuri: asemănătoare prin ritm, diferite prin expresie.

Grinzile masive de lemn, elementele de beton, materialele ieftine transformate în pattern – toate acestea nu sunt nostalgii, ci resurse. Reutilizarea nu este văzută ca o limitare, ci ca un punct de plecare. Arhitectura devine o estetică a economiei, în care valoarea nu vine din opulență, ci din modul în care fragmentele existente capătă noi roluri.

PROIECT: Casa cu multe fețe; AMPLASAMENT: Porto, Portugalia; ARHITECTURĂ: fala atelier; ECHIPA: Filipe Magalhães, Ana Luisa Soares, Ahmed Belkhodja, Lera Samovich, Ana Lima, Rute Peixoto, João Carlos Lopes; STRUCTURĂ: Paulo Sousa; AMENAJARE PEISAGERĂ: João Magalhães; FINALIZAT: 2022

 

Articol publicat în igloo #228 / Adaptive reuse: arhitectura transformării / octombrie – noiembrie 2025

 

Tag-uri: