Înapoi la oile noastre cu Lavinia Ghimbășan

28 November 2025

Înapoi la oile noastre cu Lavinia Ghimbășan

INTERVIU: Manuela Zipiși FOTO: courtesy of Nalba Studio

Pentru Lavinia Ghimbășan apropierea creativă tot mai mare de natură și esențe s-a făcut grație lucrului cu lâna, un material cu veleități și simbolistică bogate sub semnul căruia în 2022 demara proiectul Nalba. Conceput ca un duo creativ alături de designerul textil Capucine Robert, Nalba își țese frumos povestea între România și Franța, implicând crearea de obiecte textile, expoziții și instalații (în țară și străinătate), cercetarea și educația. În caz că nu ați descoperit deja universul Nalba grație prezenței din acest an la Romanian Design Week cu expoziția „Back to Our Sheep”, aveți ocazia să înțelegeți resorturile lucrului cu lâna în zilele noastre din discuția următoare. Și, nu în ultimul rând, să vă lăsați inspirați de ideea unui consum mai responsabil și o apropiere mai mare de materialele naturale și natură.

Câte ceva despre drumul care te-a condus către experimentarea cu lână și proiectul Nalba:

Am studiat design de spații și lumină în Danemarca, iar apoi am explorat diverse domenii – de la
interioare și branding, la instalații conceptuale, florale și textile – pentru a înțelege rolul designului și al meu în acest proces. Cred ca am folosit gândirea creativă și critică asemenea unei unelte, schimbând mai mereu mediul sau materialul, până când am dat de lână, material care are un sens mai profund pentru mine acum.

Proiectul Nalba a apărut în 2022 și este creat împreună cu Capucine Robert, prietenă și designer textil din Franța. Ea era deja preocupată de valorificarea lânii, iar împreună am câștigat un proiect european și am propus un parteneriat transnațional România–Franța, pornind de la ideea de a lucra local, integrând contextul cultural, identitar și de biodiversitate al locului. Ne-am dorit, în calitate de designeri, o schimbare de paradigmă, să creăm pornind de la resursele care se găsesc în jurul nostru (lână, plante, flori, tehnici de creație, simbolistică locală), în loc să începem cu o idee și apoi să găsim cum și unde să o dezvoltăm.

Lâna, devalorizată până la a fi considerată deșeu, a devenit pentru noi o resursă evidentă, nu doar în România, ci ca problematică globală. Pentru mine, are și o dimensiune personală: bunicul, fiind cioban, cosea obiecte din piele de oaie, bunica croșeta haine din lână, iar mama m-a învățat să prețuiesc ceea ce există deja. Am asimilat toate aceste lucruri ca fiind normale în copilărie, iar acum se regăsesc în Nalba fără să plănuiesc.

Cum se întrepătrund tradiția și colaborările cu artizani cu tehnicile moderne în creațiile Nalba?

Noi lucrăm în context local, cercetăm aspecte tradiționale tangibile și intangibile pe care ne dorim să le continuăm și să le transpunem cu grijă într-o estetică a prezentului, adăugând tehnologii noi sau colaborări la nivel industrial, acolo unde este relevant. Tema lânii reflectă numeroase aspecte culturale, economice și politice care au modelat parcursul materialului, astfel încât analizăm nivelul domestic și pe cel industrial, și căutăm să înțelegem tehnici de prelucrare, colorare naturală, țesut și împâslire. Am ales să folosim războiul vertical de țesut, una dintre cele mai vechi tehnologii, strămoș al computerului, considerat obiect identitar în multe culturi.

Evităm termenul „artizan”, preferând să cunoaștem meșteri și custozi de cunoștințe tradiționale care stăpânesc în profunzime practicile. Astfel, primele prototipuri de covoare din lână le-am țesut eu și Capucine, la îndrumarea familiei Ivănușcă, pe războaie de țesut verticale construite chiar de ei. Familia Ivănușcă sunt meșteri țesători cu o experiență de peste zece ani. Creația tradițională ne este inspirație și prin simbolistica locală, un limbaj vizual complex format din motive zoomorfe, fitomorfe, geometrice, care vorbesc despre loc, apartenență, credințe, speranță, conexiune, viață, moarte etc.

Câte ceva despre tehnică și stilul de lucru, și care este sursa lânii utilizate?

Metodologia noastră începe cu o cercetare de teren, concentrată până acum pe Transilvania, Banat și recent pe Styria, Austria. Pentru că lucrăm cu un material adesea devalorizat, căutăm să explorăm sistemic ecosistemul său – rasele locale de oi, starea lânii, industria și comunitățile implicate. Ceea ce culegem local sunt povești, înregistrări, fotografii, pe care le transpunem prin desene și apoi prin lână. Căutăm să evidențiem relația profundă dintre natură și om, dintre textil și viața de zi cu zi. Tot așa, adunăm sau cultivăm și elemente naturale pentru colorarea lânii: frunze, flori, conuri, rădăcini, licheni. Alegem plantele tinctoriale ca alternativă la vopselele sintetice, iar procesul de cercetare, colorare și transformare a lânii în obiecte țesute sau împâslite este unul lent și atent. Materia primă neprocesată este ușor de găsit în România, iar lâna prelucrată o achiziționăm de la producători locali, care din păcate nu sunt mulți. Lucrăm fie cu manufacturi de familie: Torcătoria Lânii, Vâltorile din Lisa, Familia Mozes sau cu producători industriali cum ar fi Filanina.

Un designer, o carte/un film și un proiect de design/arhitectură care te-au impresionat recent:

Designeri japonezi și artistul Théophile Peris

Un film: Poor Things, regia Yorgos Lanthimos

O carte: Thread Ripper de Amalie Smith

Un proiect de arhitectură: Albastrul meu și unul de design: A Recoletora

Care crezi că a fost impactul expoziției „Back to Our Sheep” prezentă în acest an și la Romanian Design Week?

Cred că lâna este percepută ca ceva bun, cald și ancestral, cu puternică rezonanță afectivă. Expoziția a trezit nostalgii legate de folosirea lânii în domesticul tradițional, unii oameni fiind transportați până în ograda bunicilor. Alt impact a fost conștientizarea cantităților de lână care sunt irosite. Sper că mesajul expoziției a fost și unul îndreptat spre soluții și stimulant pentru ca această chemare înapoi la oile noastre să fie, în esență, exercițiul fiecăruia spre conștientizarea modelelor de consum și poate chiar o întoarcere spre fibrele naturale și, implicit, spre natură.

Unde vom putea vedea și descoperi creațiile și expozițiile Nalba în viitorul apropiat?

În România, ne găsiți în zona educațională la Clubul de Lână din Brașov, unde prezentăm Nalba prin laboratoare de învățare pentru copii și adulți. În Franța, Capucine va lucra din septembrie, valorificând lâna din Alpi, în proiectul Woolshed, parte din Le Textile Lab. Acum dezvoltăm o colecție de obiecte din lână pentru interior, iar artistic pregătim o lucrare pentru proiectul SOMAS, ce va fi expusă în Cipru în 2027, sub tema Gestului Creativ. Încercăm să fim cât mai prezente și online, în curând și pe site-ul Nalba, care este acum în lucru.

Interviu publicat în igloo #228 / Adaptive reuse: arhitectura transformării / octombrie – noiembrie 2025

Tag-uri:

Înapoi la oile noastre cu Lavinia Ghimbășan

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI