„Maternitate”, ulei pe pânză. Muzeul de Artă „Frederick Storck și Cecilia Cuțescu Storck”, Muzeul Municipiului București

Text: Iuliana Dumitru; Foto: courtesy of Art Safari

Cecilia Cuțescu-Storck, fotografie din expoziție

Într-o ediție dedicată (temei) femeilor și femininului, din programul Art Safari face parte și o discretă expoziție ce conturează profilul creator al Ceciliei Cuțescu-Storck (1879-1969), restituind totodată rolul proeminent al artistei în câmpul cultural al epocii, într-o vreme în care femeile își câștigau cu greu încă recunoașterea artistică și intelectuală.

O ipostază grăitoare (1912): Cecilia Cuțescu-Storck alături de Frederic Storck și alți artiști, printre care Nicolae Vermont, Gh. Petrașcu, Ștefan Popescu, Ipolit Strâmbu. Foto: Biblioteca Academiei Române.

Talentată de timpuriu, cu studii la München și la Paris și activă pe scena artistică pariziană a începutului de secol XX, Cecilia Cuțescu revine în țară în 1906, iar 3 ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic Storck. 1916 va fi un an semnificativ: devine prima femeie profesor din Europa care predă la o universitate de artă (Academia de Arte Frumoase din București, catedra de Arte Decorative), iar împreună cu Olga Greceanu și Nina Arbore, înființează „Asociaţia femeilor pictore şi sculptore”, datorită căreia numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Începe, deci, ceea ce putem numi etapa de maturitate și consacrare, cu frecvente participări la expoziții din țară și din străinătate, cu premii și distincții, cu lucrări monumentale (fresce de mari dimensiuni, existente și azi) și în general cu o activitate intensă pe multe planuri.

Piaţa Rossio (Lisabona), acuarelă pe hârtie, Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”
Vila de la Balcic, ulei pe carton, Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”

Opera Ceciliei Cuțescu-Storck emană vigoare și forță interioară, chiar și atunci când liniile par să țină de domeniul grațiosului și diafanului – sau al „decorativului”, dimensiune estetică la a cărei emancipare a contribuit de asemenea. Temele și motivele sale predilecte – carnalul, spiritualul, umanul, vegetalul – nu sunt redate pur și simplu în figurativitatea lor (deși ele rămân prin excelență figurative), ci explorate în logica unui nevăzut ce se deschide dincolo de ele, polarizat și ambiguu. De aceea, în pictura ei, figurile și trupurile sunt și ceea ce se vede, și ceea ce nu se vede – un fel de mister, de reverie, de regresie le umbrește sau le luminează, însă nu în sensul unor psihologii a stărilor, ci mai degrabă într-un plan simbolic sau parabolic. Cred că tocmai această indeterminare amplifică senzualitatea, atât de recognoscibilă, a picturii ei. Iar expoziția reușește, într-o desfășurare restrânsă, intimă și reflexivă, să surprindă universul personal și profesional al acestei artiste complete.

„Primii oameni”, ulei pe pânză, 200 x 128 cm, Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”

Expoziția Cecilia Cuțescu-Storck. Prima femeie profesor de artă din Europa este curatoriată de Ana Maria Măciucă-Pufu, muzeograf la Pinacoteca Muzeului Municipiului București, și este deschisă la Art Safari până în 15 decembrie, cu o scenografie semnată de Cosmin Florea. Nu uitați să vizitați și Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, din Str. Vasile Alecsandri 16, București.

Articol apărut în igloo #222 /
Orașe în declin / oct-nov 2024