Zece ani de experimente urbane. RDW x Concéntrico: spații comune, întrebări împărtășite

INTERVIU: Anda Zota FOTO: courtesy of Concentrico, Asier Rua (portret)

În 2025, Romanian Design Week și Concéntrico marchează un moment semnificativ de convergență: o colaborare care celebrează zece ani de existență ale unora dintre cele mai influente festivaluri europene de arhitectură și spațiu public. Născut la Logroño, într-un oraș de dimensiuni medii din nordul Spaniei, Concéntrico a transformat contextul local într-un laborator internațional de urbanism experimental, propunând intervenții temporare, dar cu ecouri pe termen lung. Această ediție a RDW, care găzduiește și extinde vocea Concéntrico în peisajul urban al Bucureștiului, e mai mult decât o simplă colaborare: e o recunoaștere reciprocă a urgențelor contemporane legate de spațiul public – mobilitate, memorie, sustenabilitate, coabitare. Prin interviul de mai jos, curatorul Javier Peña Ibáñez reflectă asupra unui deceniu de transformări, tensiuni și posibilități arhitecturale, într-un format editorial care deschide noi căi de dialog între România și Spania.

În ultimul deceniu, Concéntrico a transformat Logroño într-un laborator de experimentare urbană. Ce ți-a oferit orașul la schimb și cum a evoluat ideea ta despre spațiul public de-a lungul acestor zece ediții?

 

Cred că cel mai relevant lucru este că orașul – și dinamica sa – se află într-o transformare constantă. Spațiul public este locul unde toate tensiunile posibile pot deveni vizibile, iar această idee a „conflictului pozitiv” și a modului în care îl gestionăm este esențială. Nu mai suntem în 2025 ceea ce eram în 2015. Schimbările au fost rapide, determinate de noi teorii și de o nevoie acută de transformare. Dacă înainte atenția era concentrată pe dezvoltări urbane la scară mare în zonele periferice, astăzi centrul orașului și cartierele existente sunt cele reimaginabile – prin noi tipologii spațiale, zone verzi și structuri alternative de mobilitate. Această tranziție a adus cu sine noi tensiuni, precum nevoia de a echilibra turismul cu viața cotidiană a locuitorilor. De aceea, mai mult ca oricând, este important să existe un spațiu pentru explorare – un laborator guvernat de alte reguli, ancorat în nevoi reale și capabil să aducă la suprafață probleme mai puțin vizibile. Un spațiu care aduce în prim-plan dimensiunile sociale și afective și reflectă viața comună a comunităților noastre ca parte a unei transformări urbane mai ample.

Festivalul vostru ocupă un spațiu intermediar: între arhitectură și artă, între permanență și efemer, între design și viața de zi cu zi. Ce tip de conversații speri să declanșeze aceste instalații temporare?

 

Orașul este compus din mai multe straturi – permanente, temporare, sensibile – și toate necesită răspunsuri atent calibrate. Privim acest demers ca pe o strategie prin care Concéntrico aprofundează aceste chestiuni, utilizând arhitectura din ce în ce mai mult ca un instrument pentru a înțelege mai bine mediul în care trăim – un aspect esențial care, în multe feluri, ne modelează bunăstarea. La final, e o chestiune de grijă, de recuperare a politicilor publice astfel încât dimensiunea culturală să capete sens și să contribuie la abordarea unor provocări sociale mai largi.

text2_Fresa 02

Privind în urmă, care sunt cele mai importante „vieți de după” pe care le-ai observat – momente în care o instalație a generat o schimbare durabilă în felul în care un spațiu a fost folosit, valorizat sau imaginat?

 

Unele proiecte, precum Espacio Hiber al biroului Rintala Eggertsson Architects, au jucat un rol esențial în reconectarea orașului Logroño cu râul Ebro. Există o putere reală în a identifica un loc și a-l face relevant printr-un gest simplu – unul care invită la oprire, reflecție și contemplare a contextului. Această idee de a încetini ritmul cotidian este și o sarcină pentru vizitatori, încurajându-i să privească mai profund, să gândească mai departe. La final, asta rămâne: memoria comună a unui moment și a unui loc.

text3_ESPACIO HIBER 01

Concéntrico presupune o încredere rară în public: de a se implica, de a interpreta, de a reinventa. Cum echilibrezi autoritatea curatorială cu această deschidere? A evoluat acest echilibru în timp?

 

Este o viziune amplă, fundamentată pe receptivitate, condusă de curiozitate și aflată într-o interogare constantă. Tocmai de aceea continuăm acest proiect: pentru că nu este niciodată același. Rolul meu de curator constă în selecția atentă a echipelor participante, în conturarea unei abordări diverse a temelor care s-au tot întrețesut de-a lungul anilor. Este un proces direct: vizite pe teren, reflecții comune, lucru îndeaproape cu fiecare participant pentru a rafina viziunea propusă. Uneori dificil, dar mereu orientat spre extragerea celei mai semnificative contribuții din partea fiecărei practici.

Anul acesta, festivalul se deschide spre exterior prin colaborarea cu Romanian Design Week. Ce te-a atras spre acest dialog și ce urgențe sau viziuni comune vezi între România și Spania în privința spațiului public?

 

După 10 ani, în logica unui proiect în continuă evoluție, am privit această aniversare ca pe un moment de cotitură și ca pe o oportunitate de a ne lărgi orizonturile. Am construit un public internațional – o vedem cu fiecare apel deschis – iar colaborarea cu RDW s-a născut firesc, după ce atât de mulți autori români au fost invitați în Logroño. Astăzi, această relație face parte dintr-un proces reciproc de schimb mai natural decât poate părea la prima vedere. Simțim deja în aceste zile aici, la București, că s-a conturat o mică comunitate care cunoaște lucrările celorlalți. Iar asta adaugă profunzime proceselor deschise. Este un prim pas, dar cu siguranță nu ultimul.

text5_Jardín Intersecciones 04

După zece ani, ce rămâne încă „latent” în misiunea Concéntrico? Ce posibilități sunt în desfășurare, încă neconstruite, dar deja imaginate?

 

Ne lăsăm ghidați de intuiție – mereu susținută de muncă solidă – și ne interogăm constant deciziile pentru a înțelege ce direcție este cea potrivită. Unul dintre drumurile pe care le explorăm este Insula Climatică, un proiect permanent care ne permite să întrezărim direcțiile viitoare, alături de programele educaționale dedicate școlilor din întreaga Spanie. Acestea deschid calea către noi formate de dialog cu contextul. Rămânem vigilenți, mereu pregătiți să învățăm și să ne imaginăm ce urmează. Cartea co-editată cu Nick Axel, publicată toamna aceasta de Park Books, va marca un nou moment definitoriu în parcursul nostru.