[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_text]

Publicată pentru prima dată în 1971, cu scopul de a evidenţia neajunsurile curentului formalist care domina arhitectura şi planificarea urbană în acea perioadă, cartea “Viaţa între clădiri” a fost completată, revizuită şi tradusă, de-a lungul anilor, în peste 15 limbi, fiind adăugate materiale şi noi ilustraţii, în acord cu dezvoltarea curentă a centrelor urbane. Mesajul a rămas însă acelaşi: “aveţi grijă de oameni şi de valoroasa viaţă urbană care se desfăşoară între clădiri”. La rădăcina acestei cercetări stă una dintre definiţiile naturii umane, omul ca fiinţă socială, născut cu dorinţa şi nevoia de a interacţiona cu celălalt. Acestă direcţie duce înspre “legea” pe care designeri şi arhitecţii oraşelor trebuie să o respecte: spaţul public trebuie să interacţioneze cu oamenii, trebuie să fie accesibil, folositor, relaxant, primitor.

[/mp_text]

[/mp_span]

[/mp_row]